O nouă poezie

Luna trecută m-am uitat şi eu pe YouTube să văd participanţii de anul acesta la Eurovizion. Deci, am făcut o poezie pentru a comemora memorabila prestaţie a unui/unei artist(e) talentat(ă) cu adevărat original(ă).

Eurovizion

De Bianca Alexandra Lala

Cu toţii cu mic, cu mare,

Avem emoţii, nerăbdare,

Căci Eurovizion începe.

Haideţi să privim ce se vede!

Polonia s-a prezentat,

Rusia a cam urlat,

Spania, cam chinuit,

Germania, de neoprit.

Franţa a cam scheunat,

Turcia, mai diplomat,

Italia a continuat, 

Ungaria s-a prezentat.

India a prea dansat,

Apoi Israel a debutat.

Dar, în umbră, cin' se vede?

Austria număru'-şi începe!

Cine vine, cine vine?

Bărbat, femeie, nu se ştie...

Începe să cânte.

Vorbeşte despre un... Munte!?

Din ceaţă creatura apare.

Iar lumina din reflectoare

Îi scoate la iveală faţa.

Desigur, şi mătreaţa.

Ce m-am înşelat!

Nu e nici femeie, nici bărbat!

Un hibrid umanoid,

Ce e drept, e cam pocit.

Voturile-ncep să curgă

Iar piesa se surpă.

S-a terminat?

El sau ea s-a înălţat?

Ca un phoenix, ca o cioară,

Ediţia n-a fost prea amară.

Şi uite-aşa se-ncheie seara,

Precum s-a încheiat şi vara.

Minutele au trecut,

Toţi ceilalţi au pierdut.

Femeia-bărbat a dominat,

Ce e drept a şi urlat!

Sper că v-a plăcut poezia mea, seară placută vă doresc, dragi colegi! Noapte bună!

Semnat,

Alexandra